Iar daca am timp si nu postez inseamna ca nu vreau. Multa vreme nu
am stiut sa spun "nu". In timp am fost invatat si m-am invatat sa
spun nu. Mai greu, e drept, dar am
invatat. Acum e doar un simplu reflex. Trag aer in piept si incep inevitabil aproape orice raspuns cu "nu", "nu se poate", "nu e bine
asa", "nu vreau"... Apoi trantesc argumentele.
Teoria ca teoria... dar practica m-a invatat sa fiu... delicat.
Teoretic ar trebui sa incep cu un "vai, ce minunata idee,
foarte tare, extraordinara bla bla, bla bla, etc... DAR - aici urmeaza
argumentul si apoi, inevitabil, momentul in care e trantita concluzia: "nu
e bine!"
Practic m-am invatat sa fiu delicat. Sa ne intelegem - delicat ca un
smirghel. Incep cu "nu", spun de ce "nu", aduc alte
variante si scap de "bla-bla-ul din teoria piaristica". Timp salvat.
Si fac asta asta mai ales cu mine. Sa postez? Trag aer in piept
si-mi autotrantesc un mare "Nu vreau". Cu diverse texte si pretexte
ca argument.
Desigur, exista si "da, vreau!" Cand, dincolo de litere,
sunt texte in pretexte.
No comments:
Post a Comment