un cer prea instelat

Un cer prea instelat, in jocul frunzelor de toamna pe apele lacului Oasa.
Mi-a placut foarte mult drumul la intoarcerea din Trascau. Cam lung, dar mi-a placut. Nu as sti sa spun de ce anume - poate din cauza culorilor. De la Salciua la Abrud culoarea padurilor se ivea prin ceata diminetii, mai putin cand am urcat in treacat spre Rosia Montana unde soarele sclipea prin orice colt atins de bruma. Apoi spre Alba, pe valea Ampoiului - de aici imi amintesc o lumina rosie, puternica, printre frunzele copacilor. Pe drumul regelui - prima parte, de la Sebes la Obarsia Lotrului, neumblata, un drum 90% perfect - mai putin cateva portiuni spalate de alunecari de teren - insa o zona plina de culori cu treceri de la foioase la conifere. Mai apoi, a doua parte, de la Obarsie spre Novaci, cu gol alpin atins de primele zapezi. Si mai departe iar foioase, aproape de asfintit, prin Baia de fier, Polovraci, Horezu. Si tot asa, mergand spre noapte...
In nemernicia mea, iar am ratacit culorile pe drum, dar am lasat o harta. O harta cu un drum de toamna.