ne vedem in octombrie, da?

bilant de septembrie - dialoguri esuate. Pe scurt & fast forward.

Piciorul stang a avut un conflict cu niste arici de mare. S-a calmat dupa o sesiune de acupunctura submarina.
SGS3-ul meu a vrut sa testeze duritatea asfaltului. Acum are ecranul zob.
Laptop-ul meu a gasit de cuvinta sa discute... nu stiu cu cine, ce si mai ales de ce. Cert e ca are niste multe dungi de pixeli morti pe ecran. O sa-i spun de acum... zebra.
Sternul a vrut sa vada cat rezista intr-o coliziune directa si stupida cu marginea cazii. Nu prea rezista. Dureri nasoale.
Dureri si mai nasoale de stern in urma unei raceli. Fiecare stranut are un anume farmec dureros. Foarte dureros.

Is cam calm de felul meu, n-am comentat, n-am injurat, nu am strigat - desigur, nici nu ma mai tine pieptul, pe scurt - am fost calm.

Cuptorul - a cedat azi.
Pana aici! Stop! Toate ca toate, da' pana la mancare!
Privind asa, in sus, imi cam scapa printre dinti un "Ceapa caprii..." "Alo, nenea, da, tu, ala de sus! Asa-i ca la sfarsit de septembrie te opresti cu aruncatul? Vrei sa-mi zici ceva anume? Apai vorbesti cam repede, un bob zabava numa', hai, lasa-ma si pe mine sa le iau pe rand, usor, sa le diger linistit, sa inteleg ce si cum vrei sa-mi spui... Da' mai rar, rogu-te.
Si da, stiu, mai e o zi, ma mai poti surprinde cu debitul tau... De dus, le-oi duce toate de mi le arunci, nu zic nu. Ma mai doare piciorul, ma doare pieptul... le-oi duce, numa' sa mananc ceva. Chiar asa, auzi - da' ce-ai avut cu saracul cuptor?!?"
"Ceapa caprii..."

mai e o zi... ce-ar fi sa ma treziti cand se gata luna asta. Si in general, cand se gata cu aruncatul asta...

Capitalism de aprozar

Getuta. Tanti Getuta. Era o baba hatra si cam betiva. O si aud: Chem sectoristul daca mai aruncati cu mingea in gradina!. Gradina nu era a ei. Era a blocului. 1,5 metri latime si vreo 5 lungime, cu trei panselute uscate, un smoc de iarba sub un pui de corcodus. In rest gunoaie. Vecinii erau foarte practici, aruncau de la etaj ce nu le mai trebuia, direct de pe geam, nu se mai oboseau sa ajunga la ghena. 

Getuta Panseluta - noi asa o poreclisem - nu facea discriminari, avea mereu aceeasi rezolvare: Chem sectoristul daca mai aruncati gunoaie, asa sa stiti. Chiar acum ma duc! - si se punea in miscare catre scara blocului. 

Lasa sectoristu’! hai mai bine la o cafeluta cum iti place lu’ matale... - era domnul Janel de la 3. Am aflat mai tarziu ca acea cafeluta era nechezol cu ceva coniac Drobeta. Sau coniac cu ceva nechezol, dupa cat de parfumata se intorcea Getuta Panseluta. 

Gradina Getutei - o ghena cu miresme de coniac.

Dar Getuta era o gospodina. In afara de momentele in care statea de veghe in lanul de panselute, cele trei panselute, sau cand nu se conversa cu Janel la o cafeluta, coniac-cafeluta, era o gospodina. Mergea de cel putin trei ori pe zi la piata. E drept ca piata era la nici trei blocuri departare si la fel de drept e ca nu cumpara mai nimic. Dar se ducea mereu la piata. 

Ii placea nespus sa se targuiasca cu taranii. Am surprins-o odata fara sa-mi doresc. Cu un aer protectiv, m-a luat de brat si m-a tarat cu ea prin toata piata. Iar eu, la randul meu taram sacosa care-mi ajungea pana la glezne. 

Taranii astia sunt niste hoti, te fura la pret si la cantar. Eu de aia ma duc de mai multe ori la piata, ca sa vad cum schimba preturile. Ce vin ei sa ceara atata pe verdeata, ca doar nu fac nimic. Aia creste singura in gradina. Ce, eu nu stiu, am si eu gradina!

Sunt coapte rosiile? Da sa gust - nu mai astepta raspunsul tarancii, lua direct de pe taraba si-si infingea proteza-n rosie. Da-i si lu’ asta micu’ - mai lua o rosie, o arunca in traista ei. Cu o privire plina de intelesuri neintelese de mine mi-a zis: Las’ ca ti-o dau acasa, sa nu cari tu! 

Si n-am inteles de ce nu mi-a mai dat rosia.

Asa era Getuta. Se tot invartea prin piata si lua de ici de colo cate ceva fara sa plateasca. Taranii ii dadeau. Ca asa-i la piata. Hai, ia de gusta sa vezi ce bun e. Mai ia si de asta. Cu o pornire naturala, fara a avea o scoala de negot, veneau in intampinarea clientilor, le dadeau mostre gratuite si isi promovau marfa de pe tarabe. Apoi au invatat-o pe Getuta. Si nu i-au mai dat nimic fara sa plateasca. I se dusese vestea la trei piete departare.

Mi-am amintit de Getuta de curand, cand am stat de vorba cu un prieten. Oricat de proactiv as fi, oricat de multe lucruri as face, desi nu intra in atributiile mele de serviciu, sefii mei se fac ca nu vad. Pur si simplu vor sa le fac cat mai multe si sa nu dea bani in plus - imi spunea el. Mi-am amintit de Getuta si i-am povestit. Pana la un punct e bine sa fii proactiv. Dar doar pana la un punct. Mai departe e alegerea ta pentru cine, cand, cat si daca faci sau nu voluntariat.

Vrei mai mult - platesti mai mult. Nu ai cu ce, nu iei. Nu primesti, nu dai.

Ca asa-i capitalismu' la tejgheaua de la aprozar. 

30

closed

out

de prin gradina

borg fericit!

la, la, la, la... wrong... la, la, la, la... wrong, wrong, wrong...

deci eu am dreptate, si nu pentru ca eu sunt eu, da' eu am dreptate. a venit toamna. si nu-i decat o intamplare, dincolo de coloana sonora (pe care sper ca nu tre' sa o mai traduc) - o intamplare ca orice intamplare.

la, la, la, la... wrong... la, la, la, la... wrong, wrong, wrong...

random shots & random facts III (Vama)

random shots & random facts II (retezat)

random shots & random facts

truth or dare?

so do you dare?!?
aaa, da... e o leapsha... pentru cine... se ofera... recompensa...
bafta!

too many lines on the horizon

& there's no lime on the horizon

lookin' back III

see U soon.
later edit: si povestea bocancilor... pe vremuri nu aveam bani de bagat in echipament, preferam sa fac mai multe iesiri; Avem perechea asta antica de bocanci (1,5 kg bucata), altminteri faini dar care aveau o problema - li se dezlipea talpa dupa fiecare tura. La un moment dat m-am cam saturat de prelandez, super glue si alte tampenii de lipit, asa ca am recurs la cuie - cel mai bine se vede in ultima poza. Buuuun - problem solved. Aveam o tura de weekend si i-am pregatit frumos, lustruit, dat cu untura de pasare... straluceau cuiele asa frumos... I-am incaltat si am purces vesel catre piata pentru cumparaturile aferente iesirii - minunatele conserve pentru rupt spatele si linistit stomacul. Toate bune si frumoase, doar ca pe drum spre piata, in timp ce numaram maruntisul pentru cumparaturi, un "colorat" ma opreste si spune pe un ton imperativ: "Da-mi banii!". Ma uit la el, ma uit la bocanci, ma uit iar la el, ma uit iar la bocanci si ii spun: "Nu te cred". Se uita la mine - pe vremea aia eram cam subtirel, e drept, dar se uita la bocancii mei si zice: "N-am vrut, frate". Se intoarce si fuge...

the short story behind - i used to spend my money more on trips instead of equipment & my old mountain boots looked like hell. I used all kind of glues but nothing seems to work... so finally i used nails - as you can see in the last picture. On day, before going on a trip I went to buy some food for the hike & on the way to the market, a gipsy looking man said "give me your money!" - I looked at him, I looked at my freshly nailed mountain boots (1,5 kg each) an I said to him "I don't think so!". He looked at me, then looked at my boots, turned around & run away...

lookin' back II

climbing on "Turnu Seciu", nearby Horoabe's valley ;)

singing in the middle of "Vararia mica" (left - damn, we were so crazy those days), free climbing on "Coltii Morarului" (right)

View to "Malaiesti" - some years before the fire (left); on "Tiganesti" (right)

lookin' back I

some random images scaned:
on the way to Malaiesti, somewhere on "Take Ionescu":
somewhere in Fagaras, the shelters on "Valea Doamnei":
Fagaras mountains, Valea Doamnei:
somewhere in Retezat mountains:
somewhere on the way to Fagaras:
somewhere on Bucsoiu:
in the tent with Andrei Popa:
in the tent with Oana Felipov:

seems like things were much easier those days...

give blood

Don't worry, you're just the right type. Give blood.

it's friday!!!!!!!!!

waiting

another short story

another kind of short story