Getuta. Tanti Getuta. Era o baba hatra si cam betiva. O si aud: Chem sectoristul daca mai aruncati cu mingea in gradina!. Gradina nu era a ei. Era a blocului. 1,5 metri latime si vreo 5 lungime, cu trei panselute uscate, un smoc de iarba sub un pui de corcodus. In rest gunoaie. Vecinii erau foarte practici, aruncau de la etaj ce nu le mai trebuia, direct de pe geam, nu se mai oboseau sa ajunga la ghena.
Getuta Panseluta - noi asa o poreclisem - nu facea discriminari, avea mereu aceeasi rezolvare: Chem sectoristul daca mai aruncati gunoaie, asa sa stiti. Chiar acum ma duc! - si se punea in miscare catre scara blocului.
Lasa sectoristu’! hai mai bine la o cafeluta cum iti place lu’ matale... - era domnul Janel de la 3. Am aflat mai tarziu ca acea cafeluta era nechezol cu ceva coniac Drobeta. Sau coniac cu ceva nechezol, dupa cat de parfumata se intorcea Getuta Panseluta.
Gradina Getutei - o ghena cu miresme de coniac.
Dar Getuta era o gospodina. In afara de momentele in care statea de veghe in lanul de panselute, cele trei panselute, sau cand nu se conversa cu Janel la o cafeluta, coniac-cafeluta, era o gospodina. Mergea de cel putin trei ori pe zi la piata. E drept ca piata era la nici trei blocuri departare si la fel de drept e ca nu cumpara mai nimic. Dar se ducea mereu la piata.
Ii placea nespus sa se targuiasca cu taranii. Am surprins-o odata fara sa-mi doresc. Cu un aer protectiv, m-a luat de brat si m-a tarat cu ea prin toata piata. Iar eu, la randul meu taram sacosa care-mi ajungea pana la glezne.
Taranii astia sunt niste hoti, te fura la pret si la cantar. Eu de aia ma duc de mai multe ori la piata, ca sa vad cum schimba preturile. Ce vin ei sa ceara atata pe verdeata, ca doar nu fac nimic. Aia creste singura in gradina. Ce, eu nu stiu, am si eu gradina!
Sunt coapte rosiile? Da sa gust - nu mai astepta raspunsul tarancii, lua direct de pe taraba si-si infingea proteza-n rosie. Da-i si lu’ asta micu’ - mai lua o rosie, o arunca in traista ei. Cu o privire plina de intelesuri neintelese de mine mi-a zis: Las’ ca ti-o dau acasa, sa nu cari tu!
Si n-am inteles de ce nu mi-a mai dat rosia.
Asa era Getuta. Se tot invartea prin piata si lua de ici de colo cate ceva fara sa plateasca. Taranii ii dadeau. Ca asa-i la piata. Hai, ia de gusta sa vezi ce bun e. Mai ia si de asta. Cu o pornire naturala, fara a avea o scoala de negot, veneau in intampinarea clientilor, le dadeau mostre gratuite si isi promovau marfa de pe tarabe. Apoi au invatat-o pe Getuta. Si nu i-au mai dat nimic fara sa plateasca. I se dusese vestea la trei piete departare.
Mi-am amintit de Getuta de curand, cand am stat de vorba cu un prieten. Oricat de proactiv as fi, oricat de multe lucruri as face, desi nu intra in atributiile mele de serviciu, sefii mei se fac ca nu vad. Pur si simplu vor sa le fac cat mai multe si sa nu dea bani in plus - imi spunea el. Mi-am amintit de Getuta si i-am povestit. Pana la un punct e bine sa fii proactiv. Dar doar pana la un punct. Mai departe e alegerea ta pentru cine, cand, cat si daca faci sau nu voluntariat.
Vrei mai mult - platesti mai mult. Nu ai cu ce, nu iei. Nu primesti, nu dai.
Ca asa-i capitalismu' la tejgheaua de la aprozar.
