ne vedem in octombrie, da?

bilant de septembrie - dialoguri esuate. Pe scurt & fast forward.

Piciorul stang a avut un conflict cu niste arici de mare. S-a calmat dupa o sesiune de acupunctura submarina.
SGS3-ul meu a vrut sa testeze duritatea asfaltului. Acum are ecranul zob.
Laptop-ul meu a gasit de cuvinta sa discute... nu stiu cu cine, ce si mai ales de ce. Cert e ca are niste multe dungi de pixeli morti pe ecran. O sa-i spun de acum... zebra.
Sternul a vrut sa vada cat rezista intr-o coliziune directa si stupida cu marginea cazii. Nu prea rezista. Dureri nasoale.
Dureri si mai nasoale de stern in urma unei raceli. Fiecare stranut are un anume farmec dureros. Foarte dureros.

Is cam calm de felul meu, n-am comentat, n-am injurat, nu am strigat - desigur, nici nu ma mai tine pieptul, pe scurt - am fost calm.

Cuptorul - a cedat azi.
Pana aici! Stop! Toate ca toate, da' pana la mancare!
Privind asa, in sus, imi cam scapa printre dinti un "Ceapa caprii..." "Alo, nenea, da, tu, ala de sus! Asa-i ca la sfarsit de septembrie te opresti cu aruncatul? Vrei sa-mi zici ceva anume? Apai vorbesti cam repede, un bob zabava numa', hai, lasa-ma si pe mine sa le iau pe rand, usor, sa le diger linistit, sa inteleg ce si cum vrei sa-mi spui... Da' mai rar, rogu-te.
Si da, stiu, mai e o zi, ma mai poti surprinde cu debitul tau... De dus, le-oi duce toate de mi le arunci, nu zic nu. Ma mai doare piciorul, ma doare pieptul... le-oi duce, numa' sa mananc ceva. Chiar asa, auzi - da' ce-ai avut cu saracul cuptor?!?"
"Ceapa caprii..."

mai e o zi... ce-ar fi sa ma treziti cand se gata luna asta. Si in general, cand se gata cu aruncatul asta...

Capitalism de aprozar

Getuta. Tanti Getuta. Era o baba hatra si cam betiva. O si aud: Chem sectoristul daca mai aruncati cu mingea in gradina!. Gradina nu era a ei. Era a blocului. 1,5 metri latime si vreo 5 lungime, cu trei panselute uscate, un smoc de iarba sub un pui de corcodus. In rest gunoaie. Vecinii erau foarte practici, aruncau de la etaj ce nu le mai trebuia, direct de pe geam, nu se mai oboseau sa ajunga la ghena. 

Getuta Panseluta - noi asa o poreclisem - nu facea discriminari, avea mereu aceeasi rezolvare: Chem sectoristul daca mai aruncati gunoaie, asa sa stiti. Chiar acum ma duc! - si se punea in miscare catre scara blocului. 

Lasa sectoristu’! hai mai bine la o cafeluta cum iti place lu’ matale... - era domnul Janel de la 3. Am aflat mai tarziu ca acea cafeluta era nechezol cu ceva coniac Drobeta. Sau coniac cu ceva nechezol, dupa cat de parfumata se intorcea Getuta Panseluta. 

Gradina Getutei - o ghena cu miresme de coniac.

Dar Getuta era o gospodina. In afara de momentele in care statea de veghe in lanul de panselute, cele trei panselute, sau cand nu se conversa cu Janel la o cafeluta, coniac-cafeluta, era o gospodina. Mergea de cel putin trei ori pe zi la piata. E drept ca piata era la nici trei blocuri departare si la fel de drept e ca nu cumpara mai nimic. Dar se ducea mereu la piata. 

Ii placea nespus sa se targuiasca cu taranii. Am surprins-o odata fara sa-mi doresc. Cu un aer protectiv, m-a luat de brat si m-a tarat cu ea prin toata piata. Iar eu, la randul meu taram sacosa care-mi ajungea pana la glezne. 

Taranii astia sunt niste hoti, te fura la pret si la cantar. Eu de aia ma duc de mai multe ori la piata, ca sa vad cum schimba preturile. Ce vin ei sa ceara atata pe verdeata, ca doar nu fac nimic. Aia creste singura in gradina. Ce, eu nu stiu, am si eu gradina!

Sunt coapte rosiile? Da sa gust - nu mai astepta raspunsul tarancii, lua direct de pe taraba si-si infingea proteza-n rosie. Da-i si lu’ asta micu’ - mai lua o rosie, o arunca in traista ei. Cu o privire plina de intelesuri neintelese de mine mi-a zis: Las’ ca ti-o dau acasa, sa nu cari tu! 

Si n-am inteles de ce nu mi-a mai dat rosia.

Asa era Getuta. Se tot invartea prin piata si lua de ici de colo cate ceva fara sa plateasca. Taranii ii dadeau. Ca asa-i la piata. Hai, ia de gusta sa vezi ce bun e. Mai ia si de asta. Cu o pornire naturala, fara a avea o scoala de negot, veneau in intampinarea clientilor, le dadeau mostre gratuite si isi promovau marfa de pe tarabe. Apoi au invatat-o pe Getuta. Si nu i-au mai dat nimic fara sa plateasca. I se dusese vestea la trei piete departare.

Mi-am amintit de Getuta de curand, cand am stat de vorba cu un prieten. Oricat de proactiv as fi, oricat de multe lucruri as face, desi nu intra in atributiile mele de serviciu, sefii mei se fac ca nu vad. Pur si simplu vor sa le fac cat mai multe si sa nu dea bani in plus - imi spunea el. Mi-am amintit de Getuta si i-am povestit. Pana la un punct e bine sa fii proactiv. Dar doar pana la un punct. Mai departe e alegerea ta pentru cine, cand, cat si daca faci sau nu voluntariat.

Vrei mai mult - platesti mai mult. Nu ai cu ce, nu iei. Nu primesti, nu dai.

Ca asa-i capitalismu' la tejgheaua de la aprozar. 

Din lene...

De lene nu mai postez pe blog. E cel mai simplu raspuns de dat cand sunt intrebat. Pe la inceputurile blogului in header sedea scris "on the run..." si tot pe fuga am ramas.

Apropo de fuga - am tras o tura pe Horoabe... cum s-ar zice: cu horoabe pe horoabe.

clipe

alergatura de toamna tarzie

20121006 121607 from horoabe on Vimeo.

Alergatura de toamna tarzie / din galaxia lu' s3. 

Da, am facut poze si am filmat cu telefonul.

Pe scurt: daca nu ati recunoscut din poze pe unde am alergat - busteni - babele - omu - valea malaiesti - malaiesti - take - pichetul rosu - poiana izvoarelor - gura diham - busteni.
Cam cum a fost - din greseala in greseala spre trenul din gara (n-am gasit alta rima). Am plecat la drum cu noaptea'n cap dupa o seara lunga, udata bine cu diverse multe si amestecate - mare greseala; noroc ca am luat telecabina pana la babele... abia cand am ajuns la Omu mi-a mai trecut mahmureala, motiv pentru care nu m-am sinchisit sa scot nikonul si m-am jucat cu telefonul - second mistake. O alta greseala a fost ca nu am sunat sa facem rezervare pe la cabane si ne-am trezit ca la Omu si la Malaiesti era plin - asa ca n-am avut incotro si am stat peste noapte la Poiana Izvoarelor. E a doua oara cand dorm acolo - prima oara a fost cand eram la liceu si m-a oprit din drum o durere groaznica de masele, in rest am evitat. Acum nu am mai fi avut timp sa ajungem in Busteni si nici nu ne mai tineau picioarele sa ne ducem la Diham. Inca o greseala - am mancat acolo - ceaiul a fost minunat, ciorba a fost comestibila iar felul doi... cred ca au scapat toata sarea din solnita peste mancare. Nu recomand decat in situatii de forta majora; doar rasaritul se vede fain.

Mai departe ceva chestii subiective legate de samsung:
1. mi-a placut totusi ce a iesit in poznele de mai sus;
2. nu mi-a placut:
- ca se duce repede bateria, adica foarte repede;
- e prea usor ca sa-l folosesc pe post de aparat foto;
- la panorame nu prea te poti baza pe el; face lipirile aiurea si necesita multa postprocesare; cele mai mari probleme apar cand ai un personaj in cadru, iar cand acel personaj e sotia... e cam nasol pentru posesor. Ii rog pe cei de la samsung sa ma ajute sa-i explic sotiei ca telefonul asta smart e asa de destept ca nu vrea sa faca panorama daca apare in cadru, prin urmare sa binevoiasca sa se ascunda, sau daca ramane in cadru sa nu care cumva sa se miste sau sa comenteze ca apare in dublu exemplar suprapus!
- si nu prea stie ce-i aia semnal.

borg fericit!

random shots & random facts III (Vama)

random shots & random facts II (retezat)

random shots & random facts